Inventar

Un text despre suflet, scris de cineva care nu crede in el. Asa ca iti propune, in schimb, experimente bizare, in care il torturezi pe Bill Clinton sau ii imprumuti creierul si corpul tau, pentru a afla ce esti.

Esti creier, corp, o baza complexa de date cu ganduri si amintiri, nimic din toate astea?

Cel mai mult mi-a placut exemplul cu timpul, pe care il invocam si eu in gand, din momentul in care am inceput sa citesc textul. E la final, ca un tablou de-ale lui Pollock. Frumos si lipsit de empatie pentru neintelegerile tale de orice fel.

Continue reading „Inventar”

FacebookTwitterGoogle+

Mircea si secunda care decupeaza realitatea

Cu Mircea Restea am lucrat la Cotidianul. Era cel mai tacut dintre fotografi. Cand mergeam impreuna la un eveniment, am aflat si de ce: a fost profesor de matematica.

Si cand s-a mutat in fotografie, a luat-o cu el. Matematica. E posibil sa interpretez fortat, dar asa mi se pare, ca imaginile lui cauta mereu geometria si punctul acela al echilibrului, in care realitatea sa se odihneasca.

Continue reading „Mircea si secunda care decupeaza realitatea”

FacebookTwitterGoogle+

De ce dracu scrii?

Nu stiu din lipsa a ce sau care o fi fost meteoritul cu astfel de efecte bizare, dar grupul cenzorilor de serviciu este din ce in ce mai vioi si nu pare a rata nici un detaliu din vietile celorlalti pe care sa nu il sublinieze cu o incruntatura.

Pitipoancele si copiii nu au voie la concerte, miresele sa se imbrace urat, oamenii grasi sa manance E-uri, iaurturile sa aiba fructe sau doliul sa aiba mai putin de doi morti.

Oamenii urca pe internet si apoi cred ca cel mai important lucru pe care il au de spus in momentul ala este: „ma enerveaza oamenii care au sprancenele prea apropiate”.

Continue reading „De ce dracu scrii?”

FacebookTwitterGoogle+

Calatori in timp

Intr-o seara, pe cand ne intorceam din parc si ne-am oprit la chioscul cu legume de langa bloc, Stef a inceput sa decojeasca o ceapa. A ales-o pe cea care i-o fi spus un secret si, absorbit de povestea ei, i-a dat jos, incet, aproape toate straturile. Aproape toate, pentru ca era tarziu si omul de la magazin voia sa plece acasa, asa ca i-a facut-o cadou, iar eu l-am luat de mana si i-am promis ca va continua decojirea acasa, in liniste.

Continue reading „Calatori in timp”

FacebookTwitterGoogle+

Filip and the Music

Filip (Standavid) nu e om. E un sistem complicat de urechi.

filip

Si o voce. Aceea care a incheiat ultimul buletin de știri BBC în limba română. Era 1 august 2008, ora 19. „Aici, BBC. Toate cele bune!”.

Il puteti auzi la Europa FM acum. Sau citi in Dilema veche, Voxpublicasub25, blogul Carturesti, blogul TIFF, Sunete.

Eu m-am intersectat cu el pe holurile de la Realitatea, acum vreo 6 ani. El – FM, eu – .net. Intr-o noapte, cand ma straduiam sa nu adorm in redactie, mi-a pus muzica.

Acum, daca tot nu stiu ce fac cu blogul de fata, mi-am zis sa incep si o serie de conversatii cu oameni care imi plac.

Continue reading „Filip and the Music”

FacebookTwitterGoogle+

„In the morning I see several friends escaping from the window”

Sagawa Chika (nascuta Kawasaki Ai, in 1911). Un articol despre modernismul uitat

Morning bread

In the morning I see several friends escaping from the window.

Temptation of the green insect. In the orchard a woman stripped of her socks is murdered. Morning, sporting a silk hat, follows along from behind the orchard. Carrying a newspaper printed in green.

I, too, must finally get off the hill.

The city cafés are beautiful glass spheres, and a troop of men have drowned in wheat-colored liquid.
Their clothing spreads in the liquid.
Madam with the monocle tears off her last hunk of bread and hurls it at them.

Continue reading „„In the morning I see several friends escaping from the window””

FacebookTwitterGoogle+

Mamă

Intr-o seara, la pe 9 jumate, m-am trezit pe o alta planeta. Singurul ei locuitor ma imbratisa fara sa ma vada, si de atunci traiesc acolo.

Nu te intreaba nimeni daca vrei sau poti, si nu ai cum sa te antrenezi pentru asta, exista carti, bineinteles, si specialisti si oameni care iti povestesc experientele lor, dar nimic din toate astea nu te poate pregati. Pur si simplu te trezesti acolo, si ceilalti iti fac cu mana de pe navele si viata lor, care continua la fel, iar tu le zambesti si stii ca nu ai vrea sa te mai intorci niciodata.

Nu am vrut sa fac copii.

Continue reading „Mamă”

FacebookTwitterGoogle+