Aşa, spune mai departe

Elefanţii urcau scara. Cel mai mare era primul, ca în orice şir de bibelouri care ocupă rafturile oamenilor.

– De ce se fac bibelouri în formă de elefanţi?

– Din acelaşi motiv pentru care se fac bibelouri de orice fel. Ca să umple locurile goale şi să mângâie frumosul.

– Îmi place cuvântul mângâie.

– Mmh. Nu mereu.

– Da, dar nu e cuvântul de vină.

– Are şi el vina lui, că nu stau degeaba împreună.

– Eu cred ca nici un cuvânt nu este de vină.

– Asta e o generalizare.

– Generalizare vine de la general?

– Îhî. De la soldaţi. Că sunt toţi la fel. Au uniforme şi nu poţi să vezi sub ele.

– Mai spune-mi.

– A fost o dată o pisică fără coadă.

– Săraca.

– Un elefant fără trompă.

– Încep să observ un patern aici.

– Da, e o ţesătură cu model.

– Aşa. Spune mai departe.

– O maşină fără uşi.

– Mi-ar plăcea să fiu o maşină fără uşi.

– Şi mie.

– O casă

– Fără stradă.

– Da.

– Erau bolnave?

– Da. Sufereau de ceva nedefinit.

– Nedefinitul seamănă cu aerul.

– E uşor de ţinut în mână, nu?

– Dacă ar putea avea o culoare, i-aş spune roz.

– Rozul e foarte potrivit, oricum oamenii de ştiinţă spun că nu există.

– Şi elefanţii?

– Elefanţii urcau scara. Primul era cel mai bătrân.

– S-au întâlnit cu pisica fără coadă?

– Da. S-au întâlnit cu toţii şi au început să danseze.

 

FacebookTwitterGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *