Pe drum

Undeva pe drum cineva uitase o scrisoare. De o parte și de alta, erau câțiva copaci. Doi pruni, un măr pitic și un cais.

Orice drum are nevoie de un nuc. Sau măcar de un stejar. Să fie mare și să acopere cu crengile lui nevoia de a te adăposti.

Oamenilor le plac copacii mari. Cam așa:

Continue reading „Pe drum”

FacebookTwitterGoogle+

Lapte dulce

Doar uneori, când amestesc cu lingurița zahărul în cana cu lapte fierbinte, clinchetul îmi amintește de o melodie.

Încerc să țin ritmul, amestecând în funcție de linia melodică închipuită, și să găsesc cântecul, dând la o parte lucrurile din mintea mea, nu e asta, nici asta, fredonez în gând, în timp ce zahărul se dizolvă și lichidul face rotocoale, ca într-o micuță tornadă albă, ta-na-na-na, ta-na-na-na, ahhh, da, finalul de la Ciocârlia.

FacebookTwitterGoogle+

Nu era o poveste obisnuita

Nu era o poveste obisnuita. In ea, cuvintele se nasteau ca oamenii. La inceput nu aveau ochi si erau mai fragile ca o coaja de ou. Unii ar fi spus ca aveau nevoie de lumina, altii credeau ca e vorba de forma degetelor cu care le mangaiai.

Nu exista o formula clara.

Unele continuau sa se sparga, in ciuda grijei cu care erau cultivate. Si atunci faceau un zgomot metalic, aproape imperceptibil, sunetul pe care il fac galaxiile – dar pentru ca sunt la milioane de ani lumina departare, oamenii nu il inteleg decat ca o forma de gestatie a viitorului.

Continue reading „Nu era o poveste obisnuita”

FacebookTwitterGoogle+